Despre carte: 2016 / „...Adevărat, nu sunt o persoană Împiedicată de forțe de multe ori superioare ale mele, îmi trag existența într-un timp atemporal nicăieri, în care nici măcar nu există gol, iar gândul meu - neîngrădit, liber - este sortit să se risipească în acest „nicăieri”, neîntâlnind niciodată elasticitatea recunoscătoare care mi-o poate întoarce. Și apoi, în culmea disperării, într-un paroxism al singurătății - am venit cu asta: absurd, absurd, format în întregime din particule care neagă fericirea, doar pentru ca senzorii flămânzi ai sufletului meu să prindă acel ecou, ​​acea umbră care singur este capabil să confirme existența noastră. Mea culpa. Mea maxima culpa. A fost un truc de trișor, iartă-mă, Busik…»